Poezii | Cântece | Epigrame | Haiku | Distihuri | Monostihuri | Top versuri | Versuri alese la întâmplare | Adaugă poezie

Versuri alese la întâmplare

Vladimir Potlog

Așa e viața

Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.

Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca să aibă el de toate!

O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.

Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.

poezie de (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis vegetal

Aș vrea să fiu copac și-aș vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aș auzi
și-n voie te-aș privi întreaga zi.
M-aș apuca și iarna să-nfloresc,
ca sa te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
și nopțile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
m-aș apleca ușoară, să-ți sărut
când părul ce pe frunte ți-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aș juca, zvârlindu-ți mere
și foi de aur roșu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ți-aș apăra obloanele de ploaie.
Si, cine știe, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi și lună,
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii. Cel mai recent, Paul Strepol prozator [din public] a spus:

Poezia cea mai plină de FORȚĂ. Forță Feminină evident. Nici o poetă sau poet nu a mai realizat performanța aceasta. [...] | Citește tot comentariul

Maria Ciobotariu

Trecător popas

Încerc să dezleg în taină
din goana amețitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînțelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereții
un trecător popas
în zorii dimineții,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheață
între pământ și infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger

[...] Citește tot

poezie de (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Povești de iubire

Povești de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colțuri de cer
și dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi și șoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
același vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aștern
albe ninsori
nu înțeleg destinul...
mi-ai dăruit povești de iubire,
al vieții dar divin

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Maria Ciobotariu-IstinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Zile de primăvară

Petale de flori
aduse de vânt
se așează în păr
un ciripit de pescăruși
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoții
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciți între cer și pământ
navigând pe ale timpului valuri
mărețe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
pășesc pe țărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet

[...] Citește tot

poezie de (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Poate

Poate-n drumul tău te gândești la mine,
Poate simți și tu dor ascuns în tine,
Poate vezi cu ochii în singurătate
Razele din mine cum îți sunt surate.

Poate gându-ți tainic fuge și mă caută
Din viața trăită într-o altă dramă,
Poate clipa asta te înfrângi pe tine,
Poate-ți spune Domnul puțin despre mine.

Poate îți apare dintr-un colț de umbră
Chipul meu ce fuge de o noapte sumbră,
Poate vezi o rază din mine plecând,
Căutătoare undă, foșnitorul gând.

Poate cu răbdare te agăți de ea,
Poate nu-i dai drumul spre o altă stea,
Poate te încingi cu ea peste trup
Să îi simți căldura... atunci când erup.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Se întorc cocorii

Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.

poezie de (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Fărâme de amintiri

Adun din firele de nisip
urma pașilor de timp
și lacrimile mării.
zorile-mi deschid visul
spre cântecul de chitară
unde ziua mă vrăjește
cu razele soarelui și murmurul vântului
în gând îmi înflorește primăvara
între noi doi e doar melodia
care ne leagă,
plutește pe portativul vieții
pe note dulci-amare
rătăcim prin lume
prin anotimpuri fugare
păsări albastre ne însoțesc călătoria
vreau să devin iertarea
la capătul de hotar
unde steaua ta va răsări
din fărâme de amintiri.

poezie de (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu la margine de gând

Plouă în neștire azi, toamna plânge pribegind
Fă-mi din frunza ta un cufăr, să-nchid lacrima si un gând.
Ca să nu mai strâng la sân doar tristeți și amăgiri
Toamnă lacrimă de gheață, sufletul nu-mi rătăci.

Eu la margine de gând, visele le-am semănat,
O speranță să răsară, și cu lacrimi le-am udat.
Și o clipă de tăcere, răsădit-am lângă-un gând
Azi mă pierd cu înserarea, să prind visul rătăcit.

Ziua bună, toamna mea, cu tristețea te aștept,
Stai alăturea cu mine, spune-mi unde ti-am greșit?
Tu nu știi că iarna vine, singură-s azi și mi-e frig,
Și cărările din frunze, pentru mine-au dispărut?

Am fost doar un vânt pribeag, pe un țărm la malul mării,
M-ai lăsat pe un câmp pustiu, pașii mei au rătăcit.
Valuri-se întorc la mal, eu unde să mă întorc,
Azi, distrusă și tăcută, unde oare să m-ascund?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Numai jalea bolții albastre

Dragă Kitty nu te supăra Însă
lumea-i cetatea prostiei Așa că
nu prea-i duc dorul Deși sunt
în această cușcă viața mea în
conjurată de zăbrelele zilelor
Păzită cu strășnicie de acest
gardian rece soarele Și unde
mă trezesc noapte de noapte
cu trupul scăldat
de
lacrimile stelelor

poezie de din Contrajurnalul Annei Frank (24 octombrie 2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai multe versuri...


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!