Versuri alese la întâmplare

Vinul este geniu
Vinul este geniu... pus în picătură,
Cel ce-nsuflețește muzele-n cuvânt,
În potir toți zeii... toarnă băutură,
Pentru-a lua putere din lichidul sfânt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Elena Udrea a plecat în Costa Rica
Cum, ieșindu-ne din grații,
A plecat, precum vedeți,
Să nu nască speculații,
O să nască doi băieți.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trenul
Gări și iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcușuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri și rar prin eden.
Gări cu peroane în tristă-așteptare,
Scrâșnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.
Unii îl pierd și așteaptă un altul,
Alții coboară pe câte-un peron,
Mulți își încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranță cotlon.
Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nțeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de baladă
În frumoasa-mi țară încă se trăiește
După vechi tipare unde el, bărbatul
-'Și face singur legea, nimic nu-l oprește!
El e-acuzatorul, el și inculpatul!
Nu contează dacă ai copii o droaie
Și de la serviciu, vii epuizată
De nu-i ciorba caldă.. iar servești bătaie
De nu-i rufa-ntinsă, buza ți-e umflată!
Iar când duci gunoiul, seara după cină
(Să poți face teme cu cei mititei..)
Nu poți sta la vorbă cu nici o vecină
Că oricum pălmuța peste ochi ți-o iei!
Nu cumva să-ți scape că ești obosită
Cand el, plin de "Bachus" caută iubire
Că se știe.. asta tare-l mai irită
Și-ți refaci dantura.. când îți vii în fire!
[...] Citește tot
poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă ai ceva de spus...
Dacă ai ceva de spus, spune întâi în gândul tău,
Analizează ce e bine, ferește-te de ce e rău...
Pe buze de-ți stă adevărul, iubirea și credința sfântă,
Deschide gura și observă cum lumea te binecuvântă...
Nu te-ndoi de cele spuse, cuvântul tău are măsură,
Ai hainele rupte în coate de-atâta, multă-nvățătură...
Așa e viața, și iubirea, își face cuib în gândul sfânt,
Analizează ce e bine și puneți inima-n cuvânt!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lacrimi de argint gelos
uzurpă rolul de amantă
al oglinzii prinse
făcând dragoste-mpotriva naturii
cu estetica grație căreia lumina
își îngroapă scârba
în bocet de oarbe metafore.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O scrisoare
eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
șuvoi de dorințe petrec
ultima clipă...
aș vrea ca să zbor
am aripa frântă
și doare..
nu știu cum să-ți spun
că nu sunt acum
decât un sfârșit
de poveste...
n-am voie să trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dar mă doare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ți trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cartea
Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-nghețat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aștept apel
Aș vrea doar vocea să-ți aud
Să-ți spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cerul meu
Șterge-mi c-un surâs tristețea
Ce se-așterne peste ochi
Curcubeu dă-mi după ploaie
Intr-o mie de culori
Adu-mi ziua cea senină
După noaptea neagră rea
Fă-mi buchet dintr-o lumină
Așternută-n calea mea
Si in zorii dimineții
Când luceferi pier pe cer
Tu rămâi bolta albastră
Cerul sufletului meu!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Uneori dimineața
Dimineața uneori lucrurile sar la nimereală,
cafeaua sare direct în veșnicie
ca și țigara.
Viitorul s-a mutat tot mai în față.
Gândul hoinărește pe unde vrea el,
trecând pe lângă ziua ce atârnă în fereastră,
risipind clipe meandrice în aerul gri,
pe strada agățată de cer.
Poemul se naște ciocnind paharul cu apă
cu clinchet de cristal,
ce aprinde lumini din adâncuri
și apoi coboară în camera goală,
așezând cuvintele ce se ucid între ele.
Unele explodează izbindu-se de tine
și-mi fac din silabe șirag de mărgele.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
