Vinul este geniu

Vinul este geniu... pus în picătură,
Cel ce-nsufleţeşte muzele-n cuvânt,
În potir toţi zeii... toarnă băutură,
Pentru-a lua putere din lichidul sfânt.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena Udrea a plecat în Costa Rica

Cum, ieşindu-ne din graţii,
A plecat, precum vedeţi,
Să nu nască speculaţii,
O să nască doi băieţi.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Gări şi iar gări se perindă pe-o cale
Dusă de-a valma, în ropot de tren,
Peste urcuşuri ori pante domoale,
Des prin pustiuri şi rar prin eden.

Gări cu peroane în tristă-aşteptare,
Scrâşnet de frâne, sincope, final,
Strigăte, larmă, semnal de plecare,
Trenul ce iese din gară, brutal.

Unii îl pierd şi aşteaptă un altul,
Alţii coboară pe câte-un peron,
Mulţi îşi încep prin vreo gară asaltul
Spre un mai plin de speranţă cotlon.

Stâlpii se-aleargă spre gara din urmă
Într-o-mbulzeală mai greu de-nţeles,
Căci, printr-o gară ce-a fost nu se scurmă
După ce calea-nainte-ai ales.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altfel de baladă

În frumoasa-mi ţară încă se trăieşte
După vechi tipare unde el, bărbatul
-'Şi face singur legea, nimic nu-l opreşte!
El e-acuzatorul, el şi inculpatul!

Nu contează dacă ai copii o droaie
Şi de la serviciu, vii epuizată
De nu-i ciorba caldă.. iar serveşti bătaie
De nu-i rufa-ntinsă, buza ţi-e umflată!

Iar când duci gunoiul, seara după cină
(Să poţi face teme cu cei mititei..)
Nu poţi sta la vorbă cu nici o vecină
Că oricum pălmuţa peste ochi ţi-o iei!

Nu cumva să-ţi scape că eşti obosită
Cand el, plin de "Bachus" caută iubire
Că se ştie.. asta tare-l mai irită
Şi-ţi refaci dantura.. când îţi vii în fire!

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai ceva de spus...

Dacă ai ceva de spus, spune întâi în gândul tău,
Analizează ce e bine, fereşte-te de ce e rău...

Pe buze de-ţi stă adevărul, iubirea şi credinţa sfântă,
Deschide gura şi observă cum lumea te binecuvântă...

Nu te-ndoi de cele spuse, cuvântul tău are măsură,
Ai hainele rupte în coate de-atâta, multă-nvăţătură...

Aşa e viaţa, şi iubirea, îşi face cuib în gândul sfânt,
Analizează ce e bine şi puneţi inima-n cuvânt!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de argint gelos

uzurpă rolul de amantă
al oglinzii prinse
făcând dragoste-mpotriva naturii
cu estetica graţie căreia lumina
îşi îngroapă scârba
în bocet de oarbe metafore.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scrisoare

eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
şuvoi de dorinţe petrec
ultima clipă...
aş vrea ca să zbor
am aripa frântă
şi doare..
nu ştiu cum să-ţi spun
că nu sunt acum
decât un sfârşit
de poveste...
n-am voie să trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dar mă doare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ţi trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul meu

Şterge-mi c-un surâs tristeţea
Ce se-aşterne peste ochi
Curcubeu dă-mi după ploaie
Intr-o mie de culori

Adu-mi ziua cea senină
După noaptea neagră rea
Fă-mi buchet dintr-o lumină
Aşternută-n calea mea

Si in zorii dimineţii
Când luceferi pier pe cer
Tu rămâi bolta albastră
Cerul sufletului meu!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori dimineaţa

Dimineaţa uneori lucrurile sar la nimereală,
cafeaua sare direct în veşnicie
ca şi ţigara.
Viitorul s-a mutat tot mai în faţă.
Gândul hoinăreşte pe unde vrea el,
trecând pe lângă ziua ce atârnă în fereastră,
risipind clipe meandrice în aerul gri,
pe strada agăţată de cer.
Poemul se naşte ciocnind paharul cu apă
cu clinchet de cristal,
ce aprinde lumini din adâncuri
şi apoi coboară în camera goală,
aşezând cuvintele ce se ucid între ele.
Unele explodează izbindu-se de tine
şi-mi fac din silabe şirag de mărgele.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!