Top cele mai triste versuri
Acest clasament este realizat pe baza mediilor tuturor voturilor pentru ton (doar versurile cu cel puțin 5 voturi).
Indiferenta...
Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...
Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...
Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate
Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Georgeta! Nu stiu ce varsta ai, o fi el "mare" poet dar la cate a facut inainte si dupa '89 [...] | Citește tot comentariul

Atâta duioșie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi și-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Și-acum,
De ce sunt toate ură și lacrimă și fum?
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șalul negru
Mă uit la șalul negru ca un ieșit din minți,
Și-i sufletul meu veșted răzbit de suferinți.
Pe când fusesem tânăr și-ncrezător, trufaș,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaș.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricând,
Dar ziua cea cumplită se arătă curând.
Stam între oaspeți veseli, voios sorbind din vin,
Când îmi bătu la ușă, șoptindu-mi, un străin:
-"Petreci între prieteni și nu știi nicidecum
Că tânăra ta greacă te-nșală chiar acum".
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Și l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Și-o crâncenă mâhnire se răsucea în piept.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1820), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
doamna iulia o iubiti pe bune pe veta? fara sa ii vedeti fata? enevasta lu nea M.Arin.

Privindu-ți trist portretul
Privindu-ți trist portretul,
În visuri adâncit,
Văzui cum prinde viață
Pe chipul tău iubit.
Îți flutura pe buze
Un râs fermecător,
Luceau aievea ochii
Înlăcrimați de dor.
Iar lacrimile mele
Să curgă-au început -
Și, vai, nu pot, iubito,
Să cred că te-am pierdut.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trestia
Ședea pescarul tânăr
Pe mal de râu, cântând,
Și trestii fără număr
Se legănau în vânt.
Tăie cu o custură
O trestie din mal
Și-o duse-apoi la gură,
Suflând ca-ntr-un caval.
Iar trestia-nviată
A prins atunci puteri,
Șoptind cu glas de fată
Și glas de adieri.
"O, lasă-mă! Dă-mi pace! -
Zicea cântând cu-amar -
Mă chinui și nu-mi place,
Frumosule pescar.
O fată minunată
Am fost, la vremea mea,
De-o mașteră-ncuiată
Ca-ntr-o-nchisoare grea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

TRISTE FLORI
Crezi că am să uit vreodată
Acele clipe care au fost?
Când cu privirea ta curată
Te uitai la chipul meu anost.
Gândul te va căuta mereu
Înconjurând-te cu drag.
Fără tine îmi va fi mai greu
Dar nu voi putea nimic să fac.
Mă voi roti mai monoton
În jurul meu va fi tăcere,
Cu stilul meu, oricum afon
Nu voi simți nici-o plăcere.
Voi trepida de mii de ori
Când mă voi gândi la tine,
Trandafirii vor fi triste flori
Înconjurându-mă pe mine.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă
Ce e omul pe pământ?!
Frunză purtată de vânt...
O bate vântul și-o duce,
Și nu stie unde ajunge.
C-așa m-a dus și pe mine
Ș-am ajuns în "zări" străine.
C-a fost bine, c-a fost rău,
O știu eu și Dumnezeu.
M-am întors din nou acasă,
Dar am inimioara arsă
Am fugit din mărăcini
Ș-am dat de niște străini.
De mi-i rău, sau de mă doare,
Nu am nicio consolare.
Fiecare-i pentru sine,
Nu te-ntreabă de ți-i bine
Dacă ai sau dacă n-ai,
Important e sa le dai.
Ma intreb, dar fără sens
La mijloc e iubire, sau e doar interes?!
poezie de Mariana Simionescu (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Depresie
roșu...
în bucătărie,
pe gresia albastră,
o pată de sânge.
sânge...
în baie,
în cada de fontă,
picură rosu.
iubire...
în suflet,
pe cerul gri,
un soare palid.
moarte...
în cimitir,
pe crucea de marmură,
picură ploaia.
[...] Citește tot
poezie de Aurelian Nicolaică (septembrie 2008)
Adăugat de Aurelian Nicolaică

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, când te-or așeza
Iubito, când te-or așeza
Într-un mormânt întunecat
Eu mă cobor în groapa ta
Cu capul trist în jos plecat.
Te strâng la piept și te sărut
În noaptea tristă și pustie,
Chip rece, palid și tăcut,
Voi fi și eu asemeni ție.
Se scoală morții și dansând
Pornesc în veselul sabat;
Dar noi rămânem în mormânt
Și tu mă ții îmbrățișat.
Când morții toți vor fi chemați
La judecata de apoi,
În groapă, strâns îmbrățișați,
Rămânem numai singuri noi.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Annabel Lee
De mult, de demult, pe-ai Timpului pași,
Într-un ținut de miază-zi,
O fată trăia, c-un nume gingaș:
Cu numele Annabel Lee.
Și ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă și drag să-i pot fi.
Eram un copil și ea o copilă,
În cel ținut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu și cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.
Și iată dar tâlcul pentru care de mult,
În cel ținut de miază-zi,
Un vânt suflă rece din nori, și răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări,
Și trist, fără cuvinte, mi-o răpi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe (1849), traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!