Versuri recent adăugate
Nu m-a sărutat
Eu m-am grăbit, ea s-a grăbit
și în sfârșit, ne-am întâlnit,
la locul unde-am convenit.
Am privit-o, m-a privit,
i-am zâmbit, ea mi-a zâmbit.
I-am dat mâna, mi-a întins mâna
și amândoi am deschis gura.
I-am vorbit, ea mi-a vorbit.
Am îmbrățișat-o, m-a îmbrățișat.
Am sărutat-o... NU M-A SĂRUTAT!!!
S-a supărat și a plecat.
Oare... unde am greșit?
poezie de Dumitru Delcă (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi...
Astăzi n-avem timp să ne vedem,
De-întâlnit nu ne-ntâlnim.
Speriați, nu știm ce vrem.
Ne căutăm, nu ne găsim.
poezie de Dumitru Delcă (15 noiembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eneida - (Partea a III -a, extras)
Frica ne-a făcut să ridicăm velele-n cea mai mare grabă,
Hotărâți să folosim orice adiere de vânt,
Indiferent din ce direcție-ar fi suflat.
Mi-amintesc că Helenus* ne-a avertizat să stăm departe
De trecere-îngustă dintre Scila și Caribda**,
Pe oricare parte a acesteia stând la pândă moartea.
Așa că am făcut cale-ntoarsă, evitând Vânturile de Miazănoapte
Care bat în canalul pelorian, canalul monștrilor,
Navigând pe lângă stâncile vii de la gura râului Pantagias***,
Prin Golful Megara, în jos de Thapsos. Acestea
Au fost țărmurile pe care care-acel nenorocos ostaș al lui Ulise,
Achaemenides,**** călcase-odinioară.
Se află, în fața valurilor care spală
Capul Plemyrium, în Sicilia, o insulă
Numită, cu multe veacuri în urmă, Ortygia.
Se spune că Alpheus, regele râului,
Îndrăgostit, a croit drum de taină apelor sale
Pe sub pământ și pe sub mare
Pentru a ajunge-n Elida din Arcadia,
[...] Citește tot
poezie de Publius Vergilius Maro, 70-19 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnul peștelui
Am de gând să concep și să brevetez o momeală pentru pescuit
Având chipul lui Isus, a lui Mahomed, a lui Iacov
Sau a lui Buddha pictat pe corp.
Aceste momeli îi vor prinde doar pe credincioși;
De ceilalți o să aibă Iadul grijă...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
N-am să fug de amurg
atâta timp cât chipul tău mi-e întipărit pe suflet
ca un poem de iubire pură.
N-am să plâng după răsărit
cât timp ochii tăi îmi vor lumina inima.
Nu voi căuta alte drumuri
cât timp pașii tăi îmi vor fi calea spre cer
și n-am să-mi caut alinare în alt loc,
cât timp șoapta ta răsună
în tăcerea gândurilor mele.
Și când iubirea va cuprinde timpul,
iar amintirea mea se va pierde în stele,
te voi îmbrățișa
cu fiecare adiere de vânt,
mângâindu-ți visele.
poezie de Emilia Mariam (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcit prin mine
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simți absent, dar ești acasă,
în adăpostul ființei mele.
Iți sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iți mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ți umbrele răsfirate prin părul meu.
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeț flămând cu traista ușoară.
Iți întind palmele pline de iubire
și-ți hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
și adoarme-ți temerile în ochii mei.
Iți veghez liniștea în toate anotimpurile tale
poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare sălbatică
Iubirea nu-i o floare de seră, ci o floare sălbatică,
născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-o oră însorită;
răsărită dintr-o sămânță sălbatică,
suflată pe drumuri de-un vânt nebun, de o sălbatică ursită.
O plantă sălbatică, plantă pe care, atunci când din întâmplare
înflorește-ntre gardurile grădinii noastre, o numim floare;
și când înflorește dincolo de ele o numim buruiană; dar, fie floare,
fie buruiană, parfumul și culoarea ei sunt întotdeauna sălbatice.
poezie de John Galsworthy, 1867 - 1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, în această viață, avem parte de vin ceresc
Trebuie să-l resping când Însuși Cel-de-Sus nu a făcut-o,
Iar califul nostru-i venerează generoasele-nsușiri?
Vin de obârșie nobilă, zglobiu și scânteietor,
Rivalizând cu al aștrilor buchet de trandafiri...
Deși poate nu vom cunoaște raiul în această viață,
Bând vin avem totuși parte de cerești, serafice împărtășiri.
poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul tău
De mi-ai fi spus să vin cu tine în negurile reci!
Aș fi venit! Cum să te las iubire? Cum să te las să pleci?
De mi-ai fi dat îmbrățișarea, în cel din urmă ceas!
Oh, cum aș fi biciuit iubirea.. iar tu ai fi rămas!
De mi-ar fi plânset chipul, de dragul tău ar curge
Șiroaie de oceane, din păru-mi răsărind
Eu mi-aș ucide ochii... să nu te văd plecând
Orbecăind de-a pururi, de dragul tău m-aș stinge...
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vibrație
Îți port numele în respirația mea,
ca o taină răsărită în inimă,
o lumină-n piept, tresărind pentru tine.
Tu ești acea vibrație surdă,
nepătrunsă de priviri ori cuvinte,
o mângâiere ce-mi șoptește dinlăuntru
toate visele tale.
Și-n fiecare respirație te chem,
să-ți sărut gândurile,
amintindu-ți că ai fost mereu
parte a existenței mele.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!