Bucurie! – Sălbatica furtună a luat sfârşit!

Bucurie! – Sălbatica furtună s-a sfârşit!
Patru – au atins Pământul;
Patruzeci – în nisipul mării clocotit –
Şi-au aflat Deznodământul.

Sunaţi – pentru Puţină Izbăvire!
Bateţi clopotul – pentru Sufleţelele frumoase –
Vecin şi prieten şi mire –
Rătăcind printre Bancurile-ntunecoase!

Cum vor povesti despre Naufragiu –
Când va începe iarna-n Uşi să bată –
Când Copiii vor întreba,
"Dar cei patruzeci –
Nu se vor mai întoarce niciodată?"

Apoi o catifea moale – acoperă Povestea –
Şi tăcerea – ochiul Povestitorului, rotund –
Şi Copiii – nu mai pun întrebări –
Şi doar valurile mării – răspund.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară şi toamnă

A plecat vara plângând,
a venit toamna dansând.
Au gust zilele de vară,
aur au cele de toamnă.
August a fost foc şi jar,
toamna este de brumar.
Vara, anotimp fierbinte,
a plecat cu gust amar.
Toamna, harnică, cuminte,
strânge roade în hambar.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O veşnicie a trecut, măicuţă

E mult prea mult mamă de când,
de lângă mine ai plecat.
Mai lăsat mamă, plângând,
un râu de lacrimi am vărsat.
O veşnicie a trecut.
De tine eu n-am uitat.
Mi-e dor de tine atât de mult,
că zi de zi am tot oftat.
Seara, târziu, măicuţă,
gândul la tine mă poartă.
Mă aşez trist pe băncuţă,
unde vegheai tu altădată.
Întunericul mă înfioară,
amintiri mă năpădesc.
Plânge a mea inimioară
când Înaltul îl privesc.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa

Unii spun că este iadul, alţii spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alţii spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alţii spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiţie, alţii spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiţie, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credinţă. Când trecem prin suferinţă
acumulăm cunoaştere, despre a noastră naştere.

poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în mine bate o inimă

Am stat prea mult în tăcerea singurătăţii,
fără să ne amintim ce înseamnă să ne respirăm visele.
M-am ascuns printre gândurile altora,
lăsând clipele să se scufunde în judecăţile lor.
Încătuşata în mine, fără a îndrăzni să fiu,
cu teama că fiecare respiraţie
ar putea răni pe ceilalţi,
am trăit pentru a aduce fericire altora.
Mi-am aruncat sufletul
în umbrele care ne ţîn legaţi,
hranindu-mă cu praful căzut
de pe zâmbetul lor.
Am stat prea mult în negura celorlalţi
fără să îmi acord nicio rază de lumină.
M-am ascuns la picioarele altora
lustruindu-le urmele paşilor
călcând peste sufletul meu.
Cu bucurie am acceptat
fiecare pumnal primit în spate
pentru a-i proteja pe ei...

[...] Citeşte tot

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste şi vin

Hei! O cupă! Umple-o şi spune-mi că-n ea torni vin, a zeilor licoare,
Eu niciodată nu voi bea-n penumbră cât timp pot bea la soare.

Blestemată şi săracă-i fiecare oră-n care trebuie să stau treaz
Însă-s bogat când vesel, beat ca lumea, uit de-orice necaz.

Rosteşte clar numele iubit, aruncă masca şi păşeşte în lumină,
N-au nicio valoare plăcerile pitite după ale pereţilor cortină.

poezie de Abu Nuwas, 756 – 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de toamnă

Strop cu strop, ploaia biciuie frunzele de bananier.
Binecuvântat e cel care desenează asemenea peisaj melancolic:

Bolta luxuriantă şi întunecată a copacilor îngemănaţi,
fluviul lung vălurind alb şi catifelat spre zare.

Ridic plosca cu vin, beată de-atâtea râuri şi dealuri.
Ruscsacul meu, respirând raze de lună, e plin cu poeme.

Priveşte – şi iubeşte tot ce vezi.
Oricine se pierde-n acest peisaj va fi fermecat.

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub patul ei e un comunist

Ea nu-şi găseşte dinţii...
Îşi aminteşte că i-a lăsat
lângă chiuvetă,
dar nu mai sunt acolo...
Posibilităţile de a-i găsi
în noua lor locaţie
sunt la fel de nenumărate
ca ghemotoacele de praf
şi acarienii
adunaţi sub pat
lângă oasele iubitului ei...

Se concentrează
pentru un scurt moment,
apoi iarăşi
încearcă să-şi de-a seama
din ce cauză
i-a pierdut.

La naiba cu omul acela îngrozitor...

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ne-a unit

Ne-am unit destinele într-un miez de toamnă.
Când frunzele cad alene de pe ram,
Când fierbe vinul în butoaie
Şi soarele răsare din ce în ce mai rar la geam.

Ne-am unit destinele într-o seară de toamnă,
Într-o seară ca din poveşti.
Mi -ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă...
Şi veşnic o să mă iubeşti.

Trec anii peste mine, peste noi,
Dar nu o să uit ziua cea de toamnă.
Când am jurat să fim în doi
Şi tu mi- ai spus că sunt cea mai frumoasă doamnă.

Ştiu că nu avem tot ce ne-am dorit,
Dar dragostea noastră ne ţine împreună.
Poate destinul ne-a unit,
Ca să facem lumea puţin mai bună!

poezie de Vladimir Potlog (30 octombrie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intoleranţa se bazează pe două elemente:
Conceptul despre bine şi despre rău
Şi ideea că trebuie musai să-l faci pe celălalt
Să trăiască-n lumina adevărului tău.

catren de Alain de Botton
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!