Votate recent, pagina 2
Această listă prezintă ce s-a votat recent și este destul de dinamică.
Te iubesc
Te iubesc cu toată încrâncenarea zeilor uitați
Cu toată ființa mea ce te așteaptă doar pe tine
În toate acele dimineți... când sunt sau nu a ta
Și chiar și-atunci când plouă sau când ninge.
Te iubesc la fiecare colț de întâmplare
Și te aflu în fiecare întrebare și răspuns
Cu tine mă încălzesc când anotimpul moare
Cu mine ești când toamna a apus.
Nu-s încercări să nu cuprindă dorul
Nici lacrimi nu-s să mă-nspăimânte
Cu tine sunt-atâta știu- și martor... zborul
Ce ne-a unit pe veci și dincolo de lut.
Te iubesc gândind mereu să-ți fie bine
Cand ești absent sau îmi lipsești
În toate nopțile în care stau de veghe
Și când cu zeii mie îmi vorbești.
[...] Citește tot
poezie de Roberta Sanders
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Bună dimineața.... iubire,
Visele ni-se scaldă-n destin,
Răsăritu-i în haine de mire
Tu pe buze ai rouă, divin.
Dimineața iubito... e bună,
Liniștită și plină de flori,
Din petale voi face cunună
Și cămașă... din sărutări.
Bună dimineața... cu soare
Și cu patima nopții.... în noi,
Ca o dulce și vie chemare
A iubirii-mpărțite... la doi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribăgie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat,
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribegie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Că presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Girel Barbu (acest "AK-47" al poeziei autohtone)
Aș mai scrie o poezie,
Chiar pe teme variate,
Dar Girel, cu frenezie,
Le-a epuizat pe toate!
epigramă de Alex Dospian (ianuarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 22 comentarii. Cel mai recent, Alex Dinu-Herăstrău [din public] a spus:La Mulți ani poetului Girel BARBU, care azi își sărbătorește ziua de naștere!
Jurnalul inimii A4
Foșnetul de mătase
al
acestui
jurnal invizibil
caleidoscop metafizic
trăiesc într-o lume palidă
Schițe de oameni
femei și bărbați
la relanti
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ocheade apolitice (25 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul disperării noastre
Mă enervează iarăși lumea
deși o iubesc ca-n prima zi
când ura va atinge culmea
atunci de ce-aș mai înflori
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitor la post restant
Pierdut țara mea cea dragă
Doamne nulă n-o declar
de-aș umbla o viață-ntreagă
dragostea n-are hotar
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remiza finală
Apocalipsa stă să-nceapă
trece-o hai în contul meu
n-o să-mi duci țara la groapă
țara mea e Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (21 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Cel mai recent, Galiceanu Camelia Florentina [din public] a spus:Aceasta poezie mi se pare stupida, si am vazut acolo:"POEZII DESPRE TARI"...iar eu am dat ca eram curioasa, si e [...] | Citește tot comentariul
Concert extraordinar
Iar mi-am dat foc la căruță
la rapidul meu de Botoșani
cântă-n rai sublimul Guță
sper s-ajung în câțiva ani
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (24 iunie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Cel mai recent, Agamiță [din public] a spus:Prin urmare, și Guță merge în Rai! Și va cânta acolo, non profit, în vecii vecilor, amin... Un motiv în [...] | Citește tot comentariul