La spital

Medicul prescrie-n notă
Medicaţia utilă,
Dar spitalul are cotă:
Trei bolnavi la o pastilă.

epigramă de Vasile Topliceanu din ziarul "Viaţa Buzăului" (6 august 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie corporala

barbia mea cam stramba si-ntr-o parte
e o aluzie ironica si trista
la indecisele iluzii ce desarte
in versurile mele mai persista

iar ochiul meu adanc si obosit
izvorul meu de vise si lumina
se stinge ca un astru rasarit
in universuri paralele de retina

auzul meu perfect ca un auz
calcat de Ursa Mare pe ureche
ma face ca sa simt pan -la refuz
ca notele din versuri n-au pereche

si mana rupta si piciorul frant
si inima mai moarta decat vie
sunt un tribut mereu platit in vant
ca-n vers sa fiu o pura armonie

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzînd
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farsa

Si toate vechi si noua cate-au fost
din iar in iar cu verva se repeta
si intalnirile acestea fara rost
si despartirile in vuiet de trompeta

nimic sub soare nou- Ecleziast
nimic sub soare vechi- mereu uitatul
si zambetul meu trist si fara fast
si soapta ta asemeni cu veleatul

din cea fost dat sa fie n-a mai fost
din ce n-a fost sa fie s-a implinit
intotdeauna cautam un adapost
intotdeauna afirmai ca m-ai iubit

si iata-ne ajunsi intamplator
la jumatatea raului de vreme
si barca mea e o gaura de dor
si luntrea ta o umbra ce se teme

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele

ca două ţevi de puşcă din mine ochii tăi
bucăţi de suflet muşcă - erup în largi văpăi
şi rezemând tristeţea de vag apus de soare
îşi scutură fineţea în palidul de floare

ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ţii braţele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reţine în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă

pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
şi ţevile de puşcă şi crengile căzute
din vise care muşcă se trec în vise mute...

poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet înfrigurat

Ai să mă strigi dar n-am să-ţi mai răspund.
Cu marea-n braţe-mi voi ascunde sarea
de pe obraji într-un banal rotund
de inimă. Şi-i voi schimba culoarea.
Ai să mă chemi dar nu voi mai veni
spre ţărmul tău de zbucium niciodată.
Valul de frig îmi va încetini
umbra desculţă şi îngândurată.
Şi-ai să mă uiţi apoi într-un final
ca pe-o scrisoare-ntr-un sertar de vreme
scrisă mărunt, cândva c-un tuş vernal
când prea târziul ne părea devreme.
Uitarea va fi binecuvântare
doar pentru ţărmul tău, nu pentru mare...

sonet de Aura Popa (26 noiembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simbioză

În simbioză cu tine care iubeşti plantele,
Începuturile,
Cărţile cu coperţi jerpelite,
Cafeaua dulce dimineaţa,
Picturile abstracte,
Globurile,
Anatomia umană,
Şi uneori
Norii care cresc şi descresc
Aidoma viselor tale...

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Soarele stă să apună.
Doar înăuntrul zării mai zăbovesc priviri,
Rătăciri
Adunate de prin toate locurile-mpreună
Amăgiri.

Pe alei soarele goneşte ultimele raze
Liliachii,
Către altre chipuri de topaze
Colorând cu un tăciune glii
Pe când seara îşi aşteaptă educată
Rândul, tot pământul să-l străbată.

Numai tu-ai rămas pe loc
Hoţ de lună şi de stele,
Ai ieşit dintre poveşti
Să te contopeşti cu noaptea
Şi cu ele!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce departe...

Ce departe mai eşti, ce departe mai sunt,
Între noi zgribulit tremură ploi,
Aşteptări ce prefac
Prezentul din tine, trecutul din noi,

Ce departe mai sunt acei plopi care-au ars,
Când treceam printre ei gând cu gând, pas cu pas,
Ce urâtă vei fi într-o zi, - ca şi eu
Nedormit, neiubit, preschimbat doar în zeu,

Un război nesfârşit între noi a făcut
Victime slabe, copii ce nu sunt,
Dar vei di chiar iertată, de vei şti să iubeşti
Măcar pentru-o clipă acele poveşti...

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o roată de moară

Ca o roată de moară tăvălugul însetat trece
Peste ziua de ieri, peste ziua ce-a fost,
Ca o pasăre mare tăvălind lucruri
Ca o taină ascunsă revelată anost.

Ca o roată de moară, ca un strigăt pe Don
Bunicul din oale străbate prin ierbi
Te cunoaşte, te simte în ascunzişul
Ce te frământă atuncea când fierbi.

Ca o moară veche hodorogită de lemn
Ca o cuvântare rostită solemn
Ca un nicăierea ce-ai vrut să asculţi
Ca o câmpie ce-ai visat că săruţi.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!