Top cele mai puțin apreciate versuri, pagina 10
Acest clasament este realizat prin combinarea mai multor factori statistici. Cele prezentate aici sunt avute în vedere pentru a fi eliminate. Așteptăm mai multe voturi înainte de a lua o decizie. Totuși, dacă citatul aparține unei personalități, este probabil să fie păstrat, chiar dacă este foarte puțin apreciat.
Timp
un astfel de frig
scrijelind înăuntru
ca un țipar
sub umbră
o tresărire
lipsită de gesturi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te priveam
Eu te priveam cu ochii mei violeți,
parcă aș fi urcat cu pioleți,
pe o stâncă foarte dură și înaltă,
eu sunt mai rece, tu ești foarte naltă,
că am trăit cam optzeciși cinci la sută
dintr-o viață, am băut cucută
ba cu Socrate, Lache și cu Rudy,
mă porecliră puștii Paparudy.
Toți dispărem precum a dispărut
Ada Kaleh, un rai tăcut,
Memoria este o loterie,
cine rămâne, cine? Nu se știe.
Noi ridicăm mereu alte ruine,
noi nu jertfim pe Ana, nu e bine,
mi-e dragă mie doar Miorița,
cine a scris-o? Poate morărița.
Că ea e cu fuiorul și fiorul,
Furoul ei, durerea mea și dorul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor dirijor
Sunt istovit de moarte de un dor
Al cărui trup mi s-a părut ușor,
Schilod și fără niciun ajutor,
Când l-am luat, fiind nevăzător,
Pe umeri: un purtat la purtător.
Și-acum, organele de simț, în cor,
Țipând la mine crud, asurzitor,
Supuse de organul uimitor
Ce nu-i la fel, nici asemănător
Cu niciun alt organ de simț, mă dor.
Sunt istovit de viață, fetelor,
Le spun în șoaptă simțurilor. Mor.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (26 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zor de dor
Mi-e dor de tine ca de mine dacă
N-aș mai putea să scriu de noi o zi,
Și ceva care bine să mă facă
Până la prima stea nu s-ar trezi.
Mi-e dor de tine ca de mine dacă
N-aș mai putea să ne visez o noapte,
Și ceva care bine să mă facă
Până la primii zori, să zicem șapte,
N-ar ațipi, vorbesc de mintea mea
De șapte zori. Un zor egal o stea.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (15 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea ei,
speranță năruită.
Flori și lumânări.
haiku de Dumitru Delcă (19 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrând să-și ia zborul,
Icar a căzut în hău.
Ghinionul său.
haiku de Dumitru Delcă (19 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Lactee,
bulevard pietonal.
Așteaptă îngeri.
haiku de Dumitru Delcă (20 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu. Cel mai recent, Agamemnon [din public] a spus:Deci Calea Lactee
este o stradă
care cară îngeri în spinare
la Piața Matache,
sectorul lactate...
Erecție
Orice sămânță își are vis să fie o zi cotiledon,
Să se înalțe de la sol ce e și cheie în sunet, zvon-
Și adversar, de la pământ trântit încearcă o flexie,
Să se înalțe apoi ca nou, învingător... 'n erecție!
Chiar mintea, în lenea ne simțirii ajunsă o debilă,
Se răzvrătește de-i sedată, în țipăt umple filă,
Așa că și de prostu-ar fi așa, fără reflecție,
O zi se va trezi și el c-un cap... într-o erecție!
Așa-i și-n general speranța că va fi tot mai bine
De când ne tot decidem soarta, crezând fără rușine,
Căci votu-n sine nu-i cinstit, e partizan, elecție,
Să își ajungă lingău scop; pe-a altuia... erecție!?
Ah, cât naiv am fost mereu, credeam demult răscoală,
Cum c-ar fi fost cu adevărat ni se spunea la școală-
Ca apoi să aflu că-i mai mult o jalbă, un vrut, pretenție...
Cum revoluția-i, ce-a fost, la șmecheri... o erecție!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce ne ferim de clone?
Virușii au mai multă memorie decât a noastră.
Revin când nu te aștepți.
Stai la fereastră și te trezești clonă.
Feriți-vă de proști pe la porți.
Prostul intră și pe fereastră.
Se pricepe la tehnică.
Tehnica este semnul Apocalipsei,
Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă,
Valsăm în eprubetă, apoi în libertate,
Că de aia am murit pe Lahovary.
Ea nu cunoaște timpul, schimbul și ritmul.
Doar vidul și individul.
Lichelele stau pe rămurele.
O clonă se numea Pruna,
dar semăna cu o balenă albă.
La trei ani era în Academie,
Se juca în cușca bulldogului.
Garda și căpcăunul, zbiera portarul,
Amețit de limonada cu metilol.
Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corneliu și Vadim... Tudor
E neamul iar în depieire și-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-și leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.
Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în țară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.
Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Nețărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.
Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.
In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!