Broaştele şi barza (fabulă)

Era o oază mare
Rotundă, frumoasă, bogată
Şi cu stuf...
Iar ziua la amiază,
Pe când era năduf,
S-a invitat la baltă
Şi o barză!
Dar iat-o, survolând,
Coboară lin,
Ca-n vremuri câte-un zepelin...
Şi înfige,
În pământul mlăştinos, alene
Două înălţimi, de aprige -antene!
Şi zise,
-Recunosc împărăţia...
E a voastră!
Şi pe broaşte le respect!
Dar să intrăm în subiect.
Când vin...
Nu vin să guvernez!

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă lumea ne zâmbeşte, iubito

dacă lumea ne zâmbeşte, iubito,
ar putea să ne semene, vezi bine,
hainele noastre se atrag magnetic
Dumnezeu îmi vorbeşte prin tine
umblăm cu mari găuri în noi, iubito,
să ne săvărşim în două jumătăţi depline
mica stea purpurie ne însoţeşte-e dragostea
tu eşti o parte din mine, din carnea mea.
mătasea îţi strânge coapsele tari, iubito,
şi satenul purpuriu sânii grei de floare
te simt ca pe o gâză în plasa mea
mă uit la tine, despodobindu-te de feciorie,
de vraja şi frumuseţea-ţi trecătoare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâni-doi, ochi-goi

Ţi-am văzut sânii, să mor,
Când nu-i văd, să-i strig de dor,
Şi când mi se face frig,
Doar la sânii tăi să strig.

Preventiv, să nu răcesc,
Doar la ei să mă-ncălzesc,
Da-s departe ca doi sori,
Ochi, muriţi şi gură, mori!

Ce păcat au săvârşit
Ochii mei când i-aţi orbit,
Sânilor, dar gura mea,
De v-aţi depărtat de ea?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina şi fata

Vecina ta, cuminte fată...
Ea te-ar mai lăsa odată!
Însă, maică-sa nu vrea!?
Că o neglijezi pe... ea!

epigramă de Constantin Păun din Nişte epigramişti (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasa şi secera (fabulă)

Şfichiuind ovăzul dintr-un lan, o coasă,
Ce avansa frenetic, foarte beliocoasă,
Adresă o vorbă secerei vecine;
- Află încovoiat-o că e vai de tine...
Abia tai cât pumnul şi n-ai nici-un spor,
Omul se apleacă până la răzor! se învlină
Dar la mine, iată;
Merge foarte drept!
- Ei!... Secerea zise, eşti un "înţelept",
Recunosc, aşa e... e-o vorbă divină;
Şi ce-i drept, e drept...
La mine se înclină!

fabulă de Constantin Păun din Rime cu tâlc (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

După pierderea ruşinoasă a alegerilor prezidenţiale, premierul plagiator Victor Ponta nu mai face pe leul, a devenit pisoi

Tu eşti ca pisoiul meu:
Când e singur se dă leu,
Cum îl vede pe Grivei,
O tuleşte pe alei.

epigramă de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (6 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul porcului

bunicul omora porcul, plângeam
dar ştiam că porcul îmi va ţine de foame
cu o seară înainte porcul îşi făcea cruce cu copita
un porc credincios
se ruga Dumnezeului său:
Doamne, iartă-mi păcatele
am mâncat ca un porc
m-am purtat ca un porc
am trăit murdar ca un porc
am făcut totul albie de porci
dacă se poate, Doamne
aş vrea ca pe lumea cealaltă
să fiu Om

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel spus (2)

Drumul adevărului e că unicul sens al străzii... e cel în care se toarnă.
Niciun răsărit nu e din acelaşi loc... căci provine din alt întuneric.
Toţi copiii sunt maturi; se nasc părinţi... dar nu se vor ţine toţi de răspunderea acordată.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dincolo dealul
o căruţă şi doi cai -
tata înspre târg

haiku de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect

Salutări mamelor, ce-şi rupeau pâinea de la gură
Şi celor ce-n copii îşi dedică sacrificiu...
Şi multor taţi, ce-şi crăpau palme până la tortură,
Împovăraţi şi acum de dări... să n-aibă odraslele supliciu.

Gând bun bunicii, îşi pierzând văz s-aştepte
Nepot, ca pe-adierea de scumpele speranţe...
Şi moşului, se cocoşând căruţ să urce pe trepte,
Uitându-şi şale, gata pui să-şi apere... 'n 'naltele instanţe.

Mă închin la neam, ce s-a îmbăiat în râu de sânge
Şi acuma rabdă încă pe îngreunaţii umeri...
O ţară o slăvesc, ce-mi dă tot, nu se plânge
Şi al meu popor fugar... mulţimi, ce greu le numeri.

Îndrept la cer o rugă, către sfinţii astrale,
Să m-aibă în grija lor şi pe toţi, pân' la unul...
Şi de n-o merita -că ultim bun gând nu moare-
Să fie loc sfinţit, că osuar este... este, cu duiumul!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!