Top cele mai puțin apreciate versuri, pagina 5
Acest clasament este realizat prin combinarea mai multor factori statistici. Cele prezentate aici sunt avute în vedere pentru a fi eliminate. Așteptăm mai multe voturi înainte de a lua o decizie. Totuși, dacă citatul aparține unei personalități, este probabil să fie păstrat, chiar dacă este foarte puțin apreciat.
Bowling life
M-am spart în bule de șampanie
erupte pe pista de joc dintr-un mix de mojar,
într-o sărbătoare fără participanți,
printre palmele de trăgători, cu pantaloni bufanți,
ce degetele mi-au băgat în găuri pentru simț și har...
Rostogolindu-mă printre popi mici, dornici de-a mea spovedanie.
Mă izbesc cu plăcerea de-a fi remarcat,
dar trec prin rărișul de șanse ratate
fără ca nimeni să-mi sesiseze finul perlant...
Mă-ntorc pe banda rulantă, cu răspuns dezolant,
pentru a fi pedepsit într-un joc pe-aruncate...
Dus cu capul, ce-i bila cu găuri... Făr-a fi exersat.
Am scăpat, fericit rebut, ramplasabil,
nu mai sunt manipulat, ah sunt liber
și alerg- tot împins rostogol, aut din pistă-
cu o fericire lăuntrică -care-ncet, încet, nu există-
căci la un capăt abstract m-am oprit, vid-stingher...
Nu mai văd, sunt o bilă cu ochii crăpați, cu destin implacabil...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa gândesc
Am trei prieteni buni, deosebiți,
Dar am motiv să cred că sunt tâmpiți,
Căci, dup-un studiu psiho-social,
La trei tâmpiți găsești un om normal.
epigramă de Mihai Moleșag din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigonilor
"Și după noi, potopul!" urlă unii,
O vorbă de cutremură și cerul
Și-mi place tare mult ce vor, nebunii,
Că poate-o să le spele caracterul!
epigramă de Aculin Levitzki din Caietul Clubului Cincinat Pavelescu 2011
Adăugat de Clubul Cincinat Pavelescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avertizări
Cu undițe de București,
Ți-o spun așa, în mod loial,
Că n-o să ai succes la pești,
În iazul meu... provincial.
epigramă de Dumitru Grigoraș din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confuzie
Bătrânu-acesta, ca un sfânt,
Pare ieșit dintr-un mormânt,
E un monah milionar?
- E doar un biet pensionar!
epigramă de Nicolae Ivan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperare
Când banu-i "ochiul dragului"
Îi este greu săracului,
Încât ajung, unii sărmani,
Să-și vândă ochiul pentru bani.
epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viața Buzăului" (2 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoția
La noi în țară s-a ajuns
Să crezi că toată lumea-i hoață:
Sunt hoți mai mici, furând pe-ascuns,
Și hoți mai mari, furând pe față.
epigramă de Nicolae Ivan din ziarul "Viața Buzăului" (8 noiembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu s-a depus plângere
Câte duete disonante
se chinuie într-un aberant
gust de un fals predominant;
motiv... vendete delirante.
Sadism stupid de goale-ambiții
de diletante problematici
transformă simplu-n antipatici
sau se agravează-n dispariții.
Excese de contradictoriu
se-nlănțuie în violențe,
animalice reminiscențe;
făcând domestic... sanatoriu.
E-abisul suferinței pure
de fiecare oră, zi,
ascunsă-ntre femei, copii
lipsiți de drept... doar să îndure.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troc perdant
a dispărut curajul
în pervers,
de când nu se mai cere!
... înnămoliți în sputa oratorilor,
pierduți în axioma egoismului...
si cum violența trebuie consumată,
ne năpustim bărbăția asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile
militarismului-
în frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
... nimic nu se pierde...
în Univers
... doar planeta verde.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Politica
O pretenție!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca și cum Creatorul sau Geneza însăși, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeție,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!
Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecție
din care numai "Ei" sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecție
de purul adevăr ce nu-l cunoaștem, doar îl declinăm controversați de neștiință
căcii ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conștiință!
E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confrați ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem "existul", să lăsăm simțuri, din văzut să
învățăm, să știm să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliți de minți!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârșitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!
Și-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!